Numele tibetan al Muntelui Everest este Chomolungma sau Qomolangma (ceea ce înseamnă „Mama sfântă”), iar transliterarea numelui din chineză este Zhūmùlǎngmǎ Fēng, ce face referire la Mama Pământ; traducerea în chineză a numelui tibetan este Shèngmǔ Fēng. Conform relatărilor englezești de la jumătatea secolului al XIX-lea, numele local al muntelui în regiunea Darjeeling era Deodungha, sau „Muntele Sfânt”.
În 1865, muntele a primit oficial numele englezesc din partea Royal Geographical Society în urma propunerii lui Andrew Waugh. Waugh a botezat numele după George Everest, întâi folosind numele de Mont Everest, și apoi Mount Everest.
În 1856, Andrew Waugh a anunțat că Everest (pe atunci denumit vârful XV) are 8.840 m înălțime, după câțiva ani de calcule pe baza observațiilor efectuate de către Marele Studiu Trigonometric.
Traseul de pe creasta de nord-est începe din partea de nord a Everestului, în Tibet. Expedițiile merg către ghețarul Rongbuk, unde se instalează Tabăra de Bază la 5.180 m pe o câmpie de pietriș aflată chiar sub ghețar. Pentru a ajunge la Tabăra II, alpiniștii urcă pe morena mijlocie din partea de est a ghețarului Rongbuk până la baza lui Changtse la o altitudine de 6.100 m. Tabăra III (Tabăra de Bază Avansată) se află sub Pasul de Nord la 6.500 m altitudine. Pentru a ajunge la Tabăra IV pe pasul nordic, alpiniștii urcă pe ghețar până la baza crestei de unde se folosesc de corzile fixe pentru a ajunge la Pasul Nordic la 7.010 m. De la Pasul Nordic urmează o urcare peste creasta nordică până la Tabăra V la aproximativ 7.775 m. Traseul traversează versantul nordic într-o urcare în diagonală spre baza Bandei Galbene, ajungând la Tabăra VI la 8.230 m. De la Tabăra VI urmează doua traversări dificile: prima traversare de la 8.367 m la 8.400 m, iar cea de a doua traversare de la 8.442 m la 8.490 m. A doua traversare include un suport pentru urcare numit „scara chinezească”, o scară de metal instalată semipermanent în 1975 de un grup de alpiniști chinezi. De atunci, ea se află acolo aproape tot timpul, fiind utilizată de practic toți alpiniștii de pe traseu. După ce se trece de a doua traversare urmează urcarea celei de-a treia, de la 8.553 m la 8.661 m. După escaladarea acestor pereți, piramida din vârf este escaladată și ea pe o pantă de zăpadă de 50 de grade, până la ultima creastă, pe care se ajunge pe vârf, 8.848 m.
